Lista neagra a HR-ului

Am tot citit in ultimul timp articole care dezbateau subiectul alcatuirii unei liste negre a candidatilor si/sau a recrutorilor/angajatorilor. M-am gandit ceva pana sa iau decizia daca sa scriu si eu parerea mea despre acest subiect, destul de controversat din comentariile la articolele respective. Analizand atat articolele, cat si comentariile, concluzia imi este clara, si anume ca adevarul este undeva la mijloc si ca ambele parti implicate in procesul de recrutare avem (inca) multe lucruri de invatat. Iar lucrurile de invatat nu sunt limitate doar la bune practici in piata, ci avem de invatat unii de la altii, din propriile experiente, trebuie sa ne documentam, sa ne pregatim, sa nu ne bazam pe faptul ca daca la altii functioneaza, va functiona si la noi, pentru ca totul trebuie customizat si ajustat in functie de specificul fiecarei companii, fiecarei pozitii, valorilor, culturii organizationale, obiectivelor de viitor etc.

Recrutarea a fost, este si va fi un proces extrem de important si de complex, mai ales de cand multi angajatori au introdus inteligenta artificiala si diverse sisteme de evaluare in proces.

La ce ne-ar ajuta o lista neagra? Si daca am alcatui, sa zicem, una, de ce am limita-o la candidati neseriosi sau recrutori lipsiti de profesionalism? De ce nu am extinde-o la clienti care nu platesc la timp, manageri care nu au nicio legatura cu managementul, angajati care sunt platiti degeaba si care nu produc nimic, prieteni care ne cauta doar cand au nevoie de ajutor (a se citi bani), angajati care fura, companii in care valorile sunt doar pe pereti etc.?

Am fost de-a lungul experientei mele, in mai multe ipostaze (in unele inca mai sunt): candidat, recrutor, manager, leader, mentor, trainer, antreprenor. Scriu despre experientele intalnite dorindu-mi mereu sa contribui la a construi, a educa, a aduce valoare adaugata prin tot ceea ce fac. Si desi am intalnit multi, poate prea multi oameni lipsiti de integritate, seriozitate, profesionalism, nu m-am gandit niciodata sa-i pun pe o lista neagra pentru simplul motiv ca pana si puscariasii au dreptul la reabilitare si reintegrare in societate. Si pentru ca nu accept discriminarile si marginalizarea cu care ne intalnim prea des, inca de mici copii. Si, nu in ultimul rand, sunt cel mai dur critic al meu.
Traim intr-o societate in care nimic nu mai este sigur (poate doar moartea si taxele, vorba lui Benjamim Franklin), in care minciuna, furtul, falsul au inlocuit in multe locuri traditia si valorile, in care bunul simt nu mai primeaza, iar bunatatea si daruirea sunt concepte perimate. Rezultatele sunt vizibile cu ochiul liber si de aceea cred ca o lista neagra nu ne-ar ajuta in acest moment.

Unul dintre sectoarele cele mai vizate este IT-ul, unde foarte des ne confruntam foarte des cu candidati care nu raspund la mesaje, nefiind interesati de schimbare, raspund, dar nu se prezinta la interviuri, vin la interviuri si au pretentii financiare exagerate sau sar din job in job pentru mai multi bani, si nu in ultimul rand ne batem pe aceiasi candidati, piata candidatilor in zona de IT fiind, parca, din ce in ce mai mica.
Ce ne-ar ajuta cu adevarat ar fi sa o luam de la zero, in multe domenii, sau sa reconstruim ce am distrus. Nu ne ajuta cu nimic sa pasam pisica de la unul la altul, lucru extrem de simplu si pe care toti il putem face. Stiu, pentru unii nu este decat o utopie, dar uitandu-ma la oameni care au reusit, in ciuda tuturor obstacolelor cu care au luptat, zilnic, cu curaj si consecventa, nu pot decat sa sper si sa-mi doresc ca acest entuziasm si aceasta dorinta de a reusi sa se poata propaga cat mai mult si cat mai des si mai departe catre toti cei care mai au o farama de dorinta sa schimbe ceva. Si nu numai.

Intr-un articol pe care l-am scris acum ceva vreme spuneam ca la nivel general culegem ce am semanat. Si atat timp cat eforturile noastre nu sunt unitare, intr-o directie pozitiva, de a face lucrurile sa functioneze, de a oferi solutii, nu de a crea probleme, de a initia discutii, nu doar polemici, de a ne implica, de a ne sufleca manecile si a pune umarul, nu vom reusi sa iesim din cercul vicios in care ne invartim de prea mult timp. Poate ca ma repet, dar subliniez ca fara respect, bun simt, intelegere, comunicare, orientare atat catre oameni, dar si catre rezultate, onestitate, munca, multa munca, educatie, nu o vom scoate la capat. Multi vor argumenta aici ca se lupta cu morile de vant, ca au incercat si ca degeaba, ca nu are rost, ca e o investitie prea mare de timp si de resurse si altele din aceeasi categorie.

Nu voi incerca sa demontez in niciun fel aceasta lipsa de incredere, voi spune doar atat: asa cum altii reusesc, prin munca cinstita, putem reusi si noi. Iar daca individual suntem deosebiti, putem fi extraordinari impreuna. Totul e sa invatam sa daruim si sa impartasim, sa intelegem ca nici noi nu le stim chiar pe toate, ca va fi greu, dar nu imposibil, ca va trebui sa lasam orgoliile si interesele personale deoparte, ca va trebui poate sa ascultam mai mult si sa tacem si sa criticam mai putin. Si ca indiferent de domeniu, nu exista retete general valabile, deci va trebui ori sa cream, sa inventam, ori sa luam din locuri unde functioneaza si sa adaptam.

Solutii exista, dar am sesizat de multe ori ca ne caracterizeaza autosuficienta si lipsa de interes. De ce sa fac eu, de ce sa ma implic, ce-mi iese mie la afacerea asta, de ce as schimba daca merge si asa? Rezultatele din jurul nostru arata ca asa nu mai merge. Nu ne putem dori performante mai bune facand aceleasi greseli, abordand procesele la fel de indiferent, neimplicandu-ne, ignorand ca toti contribuim, intr-o mai mica sau mare masura, la ce avem in prezent. Angajatorii se plang, candidatii se plang, autoritatile se plang, si tratam consecinte, nu cauze.
Avem nevoie de reforma in toate domeniile de activitate, iar in Resurse Umane e cazul sa facem o schimbare de paradigma si de abordare a tuturor proceselor din companiile in care lucram. La nivel international HR-ul a devenit de ani buni un partener strategic, iar noi, in multe companii, nu doar ca nu avem om de Resurse Umane, dar daca el totusi exista, se ocupa strict de administrarea de personal.

Ne doare cand ne pleaca oamenii cei mai buni, dar nu ne dedicam si nu punem accent pe calitatea procesului de recrutare, nu ne intereseaza motivatia care-i tine in companie, nu ne intereseaza cum se simt, cum pot deveni mai buni. Ne doare cand rezultatele nu sunt bune si compania nu performeaza, dar nu ne concentram asupra celor care produc rezultatele prin efortul lor zilnic. Oamenii care se simt fericiti, motivati, respectati, recunoscuti la locul de munca au si rezultate bune si foarte bune. Oamenii frustrati, stresati, coordonati de manageri fara vocatie de manager si fara orientare catre oameni vor abandona barca cu prima ocazie.

Milioane de oameni din diverse domenii de activitate au parasit Romania pentru oportunitati mai bune in alte tari. Alte mii de oameni peste 45 de ani valorosi, cu experienta, cunostinte, isi cauta un loc de munca si nu li se acorda nicio sansa pentru ca sunt deja considerati expirati, fiind etichetati ca supracalificati, inflexibili, rutinati, cu prejudecati, cer prea multi bani etc. Cautam disperati specialisti si muncitori calificati sau necalificati in conditiile in care nu mai exista scoli profesionale, iar sistemul educational din Romania nu pregateste tinerii pentru competentele si joburile viitorului sau pentru o piata a muncii plina de provocari, asa cum este ea in prezent. Si este de-abia inceputul.

Referitor la conflictul dintre recrutori si candidati, regulile de mai sus sunt aplicabile de ambele parti. Haideti sa incepem sa lucram unii cu altii si nu unii impotriva altora, sa nu ne mai dorim sa cream liste negre, ci exemple de bune practici, de lucruri care functioneaza, de oameni care-si fac foarte bine treaba, sa cream modele de business, sa dam exemple pozitive, de lucruri care functioneaza, sa scoatem la iveala oamenii care pot si vor sa ajute, sa cerem ajutorul, ca nu e nimic rusinos in asta, sa sanctionam abaterile, nu sa le ignoram si sa le ascundem sub pres, sa venim cu solutii si idei de imbunatatire, sa combatem prin orice mijloace lipsa de omenie, de integritate, minciuna si incalcarea legii. Propun sa incepem cu noi, facand curatenie in ceea ce ne priveste pe noi si ceea ce putem schimba in bine, de azi, pentru ca maine poate fi prea tarziu. Iar cand totul va fi curat la noi in ograda, putem sa incepem si impreuna cu altii, nu impotriva lor.

Cred sincer ca avem absolut toate ingredientele pentru succes. Doar ca trebuie sa invatam sa le punem impreuna in mod corespunzator.

Voi incheia cu niste vorbe intelepte ale lui Confucius:
"Cel care muta un munte incepe intotdeauna prin a indeparta pietrele mai mici."